Din dorinţa papei Francisc, lunea după Rusalii este subliniată în calendarul romano-catolic de pomenirea liturgică a Mariei cu atributul de Maică a Bisericii. Această calitate a Maicii Domnului se întemeiază pe înseşi cuvintele lui Isus care, dându-şi duhul, o încredinţează, la Cruce, pe Maria întregii Biserici ca mamă, între maternitatea eclezială a Bisericii în persoana Preacuratei şi dăruirea Duhului Sfânt existând o legătură deosebit de strânsă.

Părintele Marius Taloş, calugăr iezuit, argumentează acest temei prin episodul în care Maria este prezentată la picioarele crucii alături de Ioan. "S-a împlinit", spune Isus, iar evanghelistul relatează că atunci "şi-a dat duhul".

"Acest mic detaliu este esenţial, pentru că nu semnifică doar sfârşitul unei vieţi, ci încununarea acesteia prin dăruirea Duhului Sfânt. De la înălţimea Crucii ne sunt dăruite două daruri cu neputinţă de despărţit: darul Duhului Sfânt, care se zămisleşte pe cruce şi cunoaşte naşterea la lumina zilei Rusaliilor, şi darul maternităţii ecleziale în persoana Preasfintei Fecioare Maria. Duhul Sfânt, care a însoţit-o prin adumbrire din primul moment, al zămislirii, şi până în momentul ridicării sale cu trupul şi cu sufletul la cer, ne arată că nu putem avea în lume o Biserica neînsufleţită şi orfană. Biserica e însufleţită de Duhului dătător de viaţă, menită să crească sub ocrotirea Maicii sale."

După Înălţarea Fiului său, Maria „a sprijinit cu rugăciunile sale începuturile Bisericii”, aminteşte Catehismul Bisericii Catolice, iar troparul bizantin din praznicul Adormirii Maicii Domnului descrie rolul acesta al Mariei prin aceste cuvinte: "întru adormire lumea nu ai părăsit".

Această celebrare ne va ajuta să ne amintim că viaţa creştină, pentru a creşte, trebuie să fie ancorată în misterul Crucii, în oferirea lui Cristos la ospăţul euharistic, în Fecioara care oferă, Mamă a Răscumpărătorului şi a celor răscumpăraţi - notează decretul oficial de instituire a pomenirii liturgice.