Jurnalista Dite Dinesz a creat o emisiune care urmăreşte viaţa trăită pe potecile munţilor. Ce poate face o pădure din om? Cum e viaţa trăită pe culmile stâncoase şi acoperite cu păduri ale României? Sus a găsit răspuns acestor întrebări, răspunsuri pe care le-a ambalat în emisiunea Izolaţi în România şi, mai apoi, în filmul Viaţa e o potecă. Prin imaginile capturate în aceste locuri, ni se deschide cale spre o Românie de acum 100 de ani.
În anul centenar se vorbeşte foarte mult despre trecut, ca şi cum sărbătoarea românilor de acum ar fi doar despre trecut şi despre simboluri care ne leagă de arhaic. Sunt pomenite, în acest val de amintiri, momente importante din istoria noastră care au frământat mult românii în drumul spre unitate.
Dar trăiesc între noi oameni care locuiesc atât de sus... încât poate că lucrurile acestea - legate de evenimentele istorice ale României Mari - nici nu i-au atins. Trăiesc atât de departe, încât ei parcă au uitat de istorie şi istoria de ei. România Mare parcă a mers înainte fără ei şi n-a urcat pe poteci pentru a-i aduce în timpul nostru - care, probabil, da... nu e cel mai fericit întotdeauna.
Jurnalişti de la staţia regională Timişoara a postului public de televiziune i-au găsit pe aceşti români la capătul celor mai ascunse poteci din munţi. Au cules mărturiile de viaţă ale românilor de la, să spunem, culmile României, şi le-au prezentat în emisiunea Izolaţi în România. Capturi din emisiune au devenit apoi film documentar sub titlul generic Viaţa e o potecă, metafora preferată a jurnalistei Dite Dinesz, cea care a realizat acest proiect. În prezent, filmul Viaţa e o potecă începe să aibă proiecţii la diverse festivaluri de film din ţară.
În el sunt crâmpeie din poveştile izolaţilor din România, oameni simpli, ascunşi în munţii ţării. "România de acum 100 de ani trăieşte ascunsă în aceşti munţi", spune jurnalista în interviul pentru Radio Maria. Pentru aceşti oameni, timpul şi istoria curg altfel. Pentru ei, marile evenimente istorice au trecut altfel şi cu un impact nesemnificativ; ei avut alte frământări şi... propria istorie, "greutăţile specifice muntelui", cum mărturisea un personaj al unei ediţii realizate în cătunele din Hunedoara.
Cătunele lor sunt pitulite în munţii României, majoritatea fără curent, cu izvoare de apă care nu sunt întotdeauna la îndemână, peste care pădurea se prelungeşte ameninţător. Pentru cei care încă trăiesc acolo, timpul trece cu gândul la Dumnezeu, iar întâmplările vieţii de pe munte îi modelează într-o direcţie ce duce spre sus, oameni al căror suflet creşte, zi de zi, spre cer.
Poveştile pe care ni le prezintă Dite Dinesz se constituie ca o fisură de timp şi spatiu prin care ni se croieşte potecă spre vieţile unor oameni extraordinari şi despre care nici nu ştiam că există, oameni care ne pot arăta că viaţa poate fi trăită într-un mod total străin nouă. Dite spune că nu i-ar scoate niciodată pe aceşti oameni din cătunele lor pentru a trăi viaţa la oraş. E un schimb păgubos pentru ei. E mai de folos dacă urcăm noi la ei, oferindu-le ajutorul şi compasiunea noastră. "Ei s-au născut acolo. Cei care au rămas, sunt cei care s-au speriat de ce e jos, de lumea noastră agitată, cu atâtea personaje. Cei din munţi au înţeles starea pe care ţi-o dă liniştea munţilor", spune jurnalista.