Să trăim pentru Cristos!

În 2017, mesajul papei Francisc a fost formulat în termenii reconcilierii. Vorbind în contextul convertirii sfântului apostol Pavel, papa spunea că reconcilierea spre care suntem împinși nu este pur și simplu inițiativa noastră: este în primul rând reconcilierea pe care Dumnezeu ne-o oferă în Cristos. Înainte de a fi un efort uman de credincioși care încearcă să depășească diviziunile lor, este un dar gratuit al lui Dumnezeu. Ca efect al acestui dar persoana, iertată și iubită, este chemată la rândul său să proclame evanghelia reconcilierii în cuvinte și fapte, să trăiască și să mărturisească o existență reconciliată. Pavel subliniază că reconcilierea în Cristos nu poate avea loc fără jertfă. Isus și-a dat viața, murind pentru toți. În mod asemănător, ambasadorii reconcilierii sunt chemați, în numele său, să-și dea viața, să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel care a murit și a înviat pentru ei.

Pentru orice confesiune creștină este o invitație de a nu se baza pe programe, pe calcule și pe avantaje, să nu se încreadă în oportunitățile și în modele momentului, ci să caute calea privind mereu la crucea Domnului: aici se află programul nostru de viață. Este și o invitație de a ieși din orice izolare, de a depăși tentația autoreferențialității, care împiedică să se perceapă ceea ce Duhul Sfânt realizează în afara propriilor spații. O reconciliere autentică între creștini va putea să se realizeze când vom ști să recunoaștem darurile unii altora și vom fi capabili, cu umilință și docilitate, să învățăm unii de la alții – să învățăm unii de la alții -, fără a aștepta ca să alții să învețe mai întâi de la noi - spunea papa la încheierea săptămînii de rugăciune pentru unitate din anul 2017.

Misiunea ne uneşte!

În 2016, papa a vorbit despre unitatea creştinilor prin dimensiunea milostivirii creştine. Dincolo de diferențele care încă ne despart, recunoaștem cu bucurie că la originea vieții creștine există mereu o chemare al cărei autor este însuși Dumnezeu. Putem înainta pe drumul deplinei comuniuni vizibile dintre creștini în măsura în care ne convertim la Domnul, care prin harul său ne alege și ne cheamă să fim discipolii săi. Și a ne converti înseamnă a lăsa ca Domnul să trăiască și să lucreze în noi. Pentru acest motiv, atunci când împreună creștinii din diferite Biserici ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și încearcă să-l pună în practică, fac într-adevăr pași importanți spre unitate. Și nu este numai chemarea care ne unește; ne unește și însăși misiunea: a vesti tuturor faptele minunate ale lui Dumnezeu. Nu poate exista căutare autentică a unității creștinilor fără o încredere deplină în milostivirea Tatălui. Să cerem înainte de toate iertare pentru păcatul dezbinărilor noastre, care sunt o rană deschisă în Trupul lui Cristos.

Să ne deschidem şi să evităm excluvisimele!

La încheierea Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor din 2015, papa Francisc a vorbit despre întâlnirea dintre Isus şi femeia samariteancă. Întâlnirea cu Isus transformă samariteana într-o misionară. Primind un dar mai mare și mai important decât apa din fântână, femeia lasă acolo urciorul său și aleargă să relateze concetățenilor săi că l-a întâlnit pe Cristos. Întâlnirea cu El i-a redat sensul și bucuria de a trăi și ea simte dorința să comunice asta. Astăzi există o multitudine de bărbați și femei obosiți și însetați, care ne cer nouă creștinilor să le dăm să bea. Este o cerere de la care nu ne putem sustrage. În chemarea de a fi evanghelizatori, toate Bisericile și Comunitățile ecleziale găsesc un loc esențial pentru o colaborare mai strânsă. Pentru a putea desfășura în mod eficace această misiune, trebuie evitat să ne închidem în propriile particularisme și exclusivisme, precum și să impunem uniferomitate după planuri pur și simplu umane. Angajarea comună de a vesti Evanghelia permite să se depășească orice formă de prozelitism și ispita de competiție. Toți suntem în slujba unicei și aceleiași Evanghelii!

Cristos nu poate să fie împărțit!

În fine, în anul 2014, papa Francisc spunea că nu putem considera diviziunile în Biserică drept un fenomen într-un fel natural, inevitabil pentru orice formă de viață asociativă. Diviziunile noastre rănesc trupul său, rănesc mărturia pe care suntem chemați să i-o aducem în lume. Noi toți am fost dăunați de diviziuni. Noi toți nu vrem să devenim un scandal. Și pentru aceasta noi toți mergem împreună, frățește, pe drumul spre unitate, făcând unitate și în mers, acea unitate care vine de Duhul Sfânt și care ne aduce o singularitate specială, pe care numai Duhul Sfânt o poate face: diversitatea reconciliată. Cristos nu poate să fie împărțit! Această certitudine trebuie să ne încurajeze și să ne susțină să continuăm cu umilință și cu încredere pe drumul spre restabilirea deplinei unități vizibile între toți cei care cred în Cristos. În timp ce privim cu recunoștință la pașii pe care Domnul ne-a dat să-i facem și fără a ne ascunde dificultățile prin care trece astăzi dialogul ecumenic, cerem să putem fi cu toții îmbrăcați cu sentimentele lui Cristos, pentru a putea merge spre unitatea voită de el. Și a merge împreună înseamnă deja a face unitate! - exclama papa la predica de la încheierea octavei de rugăciune ecumenică din 2014.