Episcopii europeni au dat mesajul final al reuniunii de la Minsk: „Biserica crede cu tărie în tineri pe care îi respectă şi are încredere în ei“.
„Biserica crede cu tărie în tineri, îi iubeşte şi are încredere în ei, asemenea unei mame faţă de copiii ei”. Sunt cuvinte ale mesajului final lansat în ziua de 30 septembrie la Minsk de către episcopii președinți ai tuturor Conferințelor episcopale europene. Realitatea tineretului – tema următorului Sinod al Bisericii – a fost cealaltă tema a adunării plenare a CCEE. În timpul lucrărilor, s-a manifestat preocuparea episcopilor pentru probleme legate de cultura individualismului răspândită pe scară largă, care generează incertitudine și singurătate, și unele conflicte și nedreptati care încă şi azi mai rănesc marele bine al păcii“. Sunt motive care confirmă angajamentul nostru de a le sta aproape şi de a merge împreună cu ei, mai scriu episcopii în mesajul lor. Este important să-i facem pe oameni să simtă că evanghelia e vestirea marelui „da” la viață, iubire, libertate, bucurie. Este „da“ spus lui Cristos. „Am vrea – spun în încheiere episcopii – ca să ajungă la inima Europei cuvântul lui Isus: «Nu te teme, eu sunt cu tine». Nu-ți fie teamă antică Europă de a fi tu însăţi, să reiei calea Părinților care te-au visat pe ca pe o casă a popoarelor și a națiunilor, mama fertilă de fii și de civilizației, pământ de omenie, deschis şi nelimitat. Da, nu te teme, ai încredere! Biserica, expertă în umanitate, îţi este aproape; cu privirea fixată asupra lui Hristos, şi cu Evanghelia în mâna sa, merge împreună cu tine spre un viitor al reconcilierii, dreptății și păcii“.
(Sursa: SIR / Traducător: sr Ligia Man)
Episcopii europeni îndeamnă Europa să se deschidă „religiei, transcendenței, relației de solidaritate, comuniunii şi Evangheliei.
„În ciuda presiunilor care tind să izoleze – se citește în comunicatul CCEE – noi credem în unitatea idealurilor spirituale și etice care au fost întotdeauna sufletul și destinul Europei. Aşa cum credem într-o continuă cale de reconciliere, care este parte nu doar a istoriei, ci şi a vieţii, şi care duce la respectul și aprecierea diferitelor tradiții și religii, dincolo de orice extremism”. Acesta este sufletul care a inspirat «calea nu întotdeauna ușoară a Europei” și a „iluminat însăşi fenomenul migrației” în „semnul de primire, integrare și legalitate, în ciuda dificultăților și a temerilor, conștienți de efortul de a manifesta o responsabilitate comună”. În timpul lucrărilor de la Minsk, episcopii au vorbit despre marile probleme care zguduie popoarele Europei: singurătatea, problemele legate de ocuparea forței de muncă și șomaj, traficul de arme și ființe umane, terorismul. Cu toate acestea, cuvântul episcopilor vrea să fie unul de „prietenie“: „Noi iubim Europa, iar rănile sale nu ne lasă indiferenți.“ În acest proces de refondare a humusului european, Biserica „doreşte să fie cu specificul ei și acesta este proclamarea Evangheliei.“ Cel mai bun „aliat“ al vestirii Evangheliei în Europa de astăzi nu sunt organizațiile, nici resursele, nici programele prestabilite, ci chiar inima omului în care există o dorință nesuprimabilă de bine și o căutare ireprimată pentru adevăr. Această dorință poate fi anesteziată, dar nu poate muri niciodată, mai devreme sau mai târziu se va trezi. De aceea, cred că a sosit momentul în Europa pentru reînvierea conştiinţei umane”.
(Sursa: SIR / Traducător: sr Ligia Man)
„Dacă o Congregație își pierde bunurile, eu îi mulțumesc lui Dumnezeu” – a spus Papa la întâlnirea cu clerul pe care l-a întâlnit în catedrala Sfântul Petru din Bologna.
Cu ocazia vizitei sale de duminică la Bologna, Papa Francisc s-a întâlnit la Catedrala San Pietro cu preoți, călugări, seminariști și diaconi din comunitatea locală. Cu aceştia s-a întreținut cordial, discutând cu ei precum un părinte cu fiii săi. „Este o mângâiere să fii cu cei care duc înainte apostolatul Bisericii; persoanele consacrate se străduiesc să dea lumii o mărturie anti-modernitate” – le-a spus Papa vorbind despre viaţa consacrată. Întrebat despre fraternitatea ce trebuie să existe între preoţi, Sfântul Părinte a arătat că preoţia implică o experiență de apartenență la un corp, la un organism, motiv pentru care nu există un preot sau călugăr „liber şi independent”. Nu sunt figuri de „un liber” ca în fotbal, a spus Papa. Un preot, un călugăr, aparţine unui organism, corpul sacerdotal. Este important ca un preot să aibă legături fraterne şi colegiale cu corpul sacerdotal şi legături de sinodalitate cu episcopul său. Papa Francisc a vorbit şi despre o serie de aspecte negative care se manifestă azi în Biserica lui Cristos. Există păstori, arată pontiful, care nu au orizontul poporului lui Dumnezeu şi nu ştiu ce au de făcut. E trist să vezi biserici închise cu un bilet scris pe uşă: este deschis de la ora x la ora y, pentru restul timpului, nefiind nimeni disponibil pentru eventuale mărturisiri. Biserica, spune Papa, nu este un birou, este un loc unde trebuie cinstit şi preamărit Domnul, şi dacă credinciosul găseşte poarta închisă, cum ar mai putea să o facă? În finalul întâlnirii, Papa le-a cerut celor prezenți să-şi facă un examen de conştiinţă asupra sărăciei, atât personale cât și comunitare“. În opinia Papei Francisc, „inima“ problemei legate de lipsa vocațiilor pentru un anume institut este „sărăcia.“ De aici încurajarea: „Viața consacrată reprezintă o palmă pentru spiritul lumesc inserat în viaţa spirituală. Aşa că, mergeți înainte” a încheiat Papa.
(Sursa: Vatican Insider / Traducător: sr Ligia Man)
La Liturghia de duminică, papa a predicat pe marginea evangheliei duminicale. „Nu există viață creștină elaborată la birou, construită științific, în care să fie de ajuns să împlinești câteva precepte pentru a-ți liniști conștiința” a afirmat papa Francisc în predica de pe stadionul Ara în cadrul liturghiei cu prilejul vizitei la Bologna și Cesena.
Pornind de la evanghelia zilei, citând parabola celor doi fii „care, la cererea tatălui de a se duce în vie, răspund: primul nu, dar apoi se duce; al doilea da, după care nu se duce”, a subliniat ipocrizia omului care sufocă „glasul tatălui”, dar și: „Cuvântul lui Dumnezeu ne aprinde inima, deoarece ne face să ne simțim iubiți și mângâiați”. Există două posibile parcursuri pentru viețile noastre, potrivit papei: acela de a fi „păcătoși pe cale”, unii care continuă a-l asculta pe Domnul, chiar dacă mai cad, care se căiesc și se ridică din nou; acela de a fi niște „păcătoși ce stau locului”, mereu gata să se justifice într-una, cu vorba, după bunul plac. „Viața creștină este drumul smerit al unei conștiințe” ce nu este nicicând rigidă, ci e mereu în legătură cu Dumnezeu. O conștiință care „este în stare să se căiască și să i se încredințeze cu slăbiciunile sale, fără a se semeți niciodată că își este autosuficientă”. „A se căi”, iată cuvântul cheie pentru a nu cădea „în ipocrizie, în duplicitatea vieții, în clericalismul însoțit de legalism, de depărtarea de lume”. Pe drumul fiecăruia există două posibilități: „a fi păcătoși căiți ori păcătoși ipocriți”. Ceea ce contează însă „nu sunt raționamentele care îndreptățesc și caută să salveze aparențele, ci o inimă care înaintează cu Domnul, luptând zi se zi, care se pocăiește și se întoarce la El, deoarece Domnul îi caută pe cei curați cu inima, iar nu pe cei curați pe dinafară”. Reflectând la raportul între părinți și copii, papa a vorbit și despre conflictele ce pot apărea între generații și a îndemnat la dialog, la căutarea unor noi forme de echilibru. A subliniat importanța culturii întâlnirii, a drumului împreună în familie, în Biserică, în societate. A vorbit, în fine, de „trei puncte de referință”, trei „alimente de bază” pentru viața noastră: Cuvântul ca „busolă pentru a merge înainte cu smerenie, nerătăcind calea lui Dumnezeu și necăzând în mondenitate”; pâinea euharistică de la care „începe totul”; săracii (cei care duc lipsă de toate, dar și cei care duc lipsă de dragoste), în care „îl găsim pe Isus” și care ne sunt sprijin pe cale.
(Sursa: L’osservatore Romano / Traducător: Simona Zetea)
Irlanda se pregătește să primească familiile și pe papa anul viitor.
În august 2018 va avea loc la Dublin Întâlnirea mondială a familiilor, un prim eveniment internațional consacrat familiei după publicarea exortației apostolice Amoris laetitia, care va include de altminteri reflecții pe temele cuprinse în acest document. În viziunea mons. Eamon Martin, arhiepiscop de Armagh și președinte al Conferinței episcopale irlandeze, această acțiune va fi „o oportunitate pentru familii de a se întâlni și de a vorbi ele însele despre ceea ce sunt, despre familie”, după reflecția consacrată lor de ierarhie în Sinodul din anii precedenți. Sesiunea inaugurală va avea loc pe 21 august 2018 și va presupune desfășurarea unor ceremonii de deschidere în toate diecezele din Irlanda, deoarece se vrea ca Întâlnirea să aibă reale implicații pastorale. Între 22 și 24 august se va desfășura Congresul pastoral cu tema „Evanghelia familiei: bucurie pentru lume”. Va urma apoi Festivalul familiilor, „unul dintre momentele cele mai frumoase și mai importante ale Întâlnirii”. Organizatorii estimează că evenimentul ar putea aduna 20 000-40 000 delegați din lumea întreagă și prevăd o participare de 100 000 persoane la Festivalul familiilor și liturghia din 26 august 2018. Prezența papei ar putea ridica mult cifrele. Anunțul oficial relativ la aceasta este așteptat însă abia la începutul primăverii viitoare, conform uzanțelor sfântului scaun, dar papa și-a manifestat deja intenția de a lua parte la Întâlnire.
(Sursa: SIR / Traducător: Simona Zetea)
Tot în 2018 irlandezii vor fi chemați la un referendum pe tema legalizării avortului, care ar putea avea loc cu puțin înainte de Întâlnirea mondială a familiilor, mai exact în lunile mai-iunie.
În Irlanda sunt dezbateri pe această temă de ani buni, pornind de la faptul că actualmente în constituția irlandeză este stipulat dreptul egal la viață al mamei și al copilului nenăscut, dorindu-se renunțarea la acest pasaj și inițierea demersurilor pentru o lege asupra avortului. Dezbaterile au fost aprinse în această țară în jurul posibilității alegerii avortului în caz de incest, abuz, suferință a fetusului, Biserica irlandeză susținând demnitatea oricărei persoane umane și dreptul fundamental la viață.
(Sursa: SIR / Traducător: Simona Zetea)
În fine, a fost anunțat mesajul pentru Ziua mondială a comunicaţiilor sociale de anul viitor: mons. Viganò (SpC), „Papa ne invită să aprofundăm o realitate veche precum omul”, scrie SIR.
„Sfântul Părinte ne invită să înfruntăm o realitate veche precum omul: informaţiile false, ştirile false. Este vorba de ştiri probabile, dar care nu au fost verificate, iar tocmai aceasta forţă a simulării le face periculoase.” În acest fel, monseniorul Dario Edoardo Viganò, Prefectul Secretariatului pentru Comunicaţii a Sfântului Scaun (SpC), comentează tema mesajului Sfântului Părinte scris cu ocazia celei de-a 52-a zi mondială a comunicaţiilor sociale din 2018. „Adevărul vă va face liberi (Ioan 8, 32). Informaţii false şi jurnalism pacific.” evidenţiat astăzi, cu ocazia sărbătorii arhanghelilor Mihail Gavriil şi Rafael. „În mod particular, continuă monseniorul Viganò, ştirile false se dezvoltă într-o manieră strategică în jurul unor teme care au un impact emotiv particular sau în pragul unor evenimente importante cum ar fi alegerile.” Pentru prefectul Spc, „în zilele noastre, fenomenul a explodat odată cu dezvoltarea formelor media sociale, dar acest lucru nu înseamnă că formele media tradiţionale nu ar fi fost influenţate sau ar fi imune.” „Numai atunci când profilul profesional al jurnalistului, fie în formele media tradiţionale, cât şi în cele sociale, va şti cu onestitate să cerceteze veridicitatea faptelor, vom avea o comunicare care nu distruge sau împarte, care nu polarizează ci este capabilă să unească, care este capabilă să scoată în evidenţă contribuţii în interiorul unei viziuni unitare şi fără omogenitate. Pe scurt – concude – o comunicare care în loc să fie implicată în realizarea unor războaie, să fie implicată în construirea unor experienţe de pace.”
(Sursa: SIR / Traducător: George Demian)