"Să nu ne rugăm ca fariseul, fraţilor, că cel ce se înalţă pe sine, se va smeri; să ne smerim înaintea lui Dumnezeu ca vameşul, prin postire, strigând: Dumnezeule, milostiveşte-te spre noi, păcătoşii."

Cu acest imn, Biserica de tradiţie liturgică bizantină începe pregătirea pentru Postul Mare. Astfel se intră în Triod, o perioadă liturgică ce-şi capătă denumirea de la cartea cu acelaşi nume ce cuprinde în ea întreaga imnografie şi rânduială din Duminica Vameşului şi a Fariseului, Postul Mare şi Săptămâna Mare. Un timp dens de pregătire pentru Paşti începe de la aceste îndemnuri penitenţiale care remarcă măreţia lui Dumnezeu, invocat să se milostivească spre sufletul păcătos, trufaş pentru bogăţia virtuţilor. Pentru aceasta, credinciosul începe să strige de-acum după Dumnezeu ca "uşile pocăinţei deschide-mi mie, dătătorule de viaţă".

Smerenia aduce "cinste făcătoare de înălţare", ea "a înălţat pe cel ruşinat de rele, pe vameşul ce a suspinat" şi care "a folosit-o ca o scară pe care s-a ridicat la înălţimea cerurilor"; în fine, ea este "calea cea aleasă a înălţării", un tropar de la Utrenie indicând spre smerenia Mântuitorului însuşi care, pentru a veni între oameni, "chip de rob a luat". Lui, urmându-i, "oricine, smerindu-se se înalţă". De aceea, "să urmăm obiceiurilor bune ale lui Isus, Mântuitorul".

În schimb, trufia trebuie să o nimicim din sinele nostru, ea fiind osândită de către Isus în exemplul pildei. Mândria virtuţilor poate aduce "cădere stricătoare de minte", slava deşartă "golind bogăţia dreptăţii", fiind "pricinuitoare de sărăcie".

Să ne smerim în faţa grandorii divine, să lepădăm aroganţa, păcatul şi trufia şi să cerem stăruitori iertarea păcatelor, îndreptarea milei Domnului asupra noastră. Rezumând, acesta este îndemnul prin care Biserica deschide cale postirii ce va urma. Anul acesta, Biserica de tradiţie bizantină, deci şi cea Greco-Catolică, intră în Post la trei săptămâni după Duminica Vameşului şi a Fariseului, pe 11 martie.