Evanghelia citită azi în Biserica Romano-Catolică ni-l arată pe Isus umblând pe mare, după minunea înmulţirii pâinilor.

Evanghelistul Marcu reliefează aspecte interesante: în timp ce ucenicii se află în larg, chinuiţi de intemperiile furtunii, Isus vine înspre ei, umblând pe mare, la a patra straja din noapte. Apariţia lui Isus este miraculoasă: umblă pe mare, apare în întunericul şi adâncimea nopţii, ceartă vânturile, potoleşte furtuna şi se prezintă ca "Eu sunt", cuvintele prin care Dumnezeu Tatăl i seprezintă lui Moise în rugul aprins. Părintele Şerban Tarciziu de la Bucureşti, biblist, explică tot acest şir de aspecte misterioase din apariţia lui Isus în tabloul evenimentului relatat de Marcu:

"Pentru evrei, marea a fost întotdeauna considerată ca sediul în care se află forţele răului. O furtună pe mare le oferea o imagine a forţelor dezlănţuite împotriva lor. Isus, mergând pe mare, calcă în picioare aceste forţe, le învinge; am putea spune chiar că există o urmă de mitologie, pentru că, în vechile cosmogonii ale Orientului, creaţia avea loc cumva în urma unei lupte între doua divinităţi: apa şi cerul."