Luna noiembrie ne aduce din nou în reflecție importanța rugăciunii pentru cei răposati, o rugăciune care reînvie speranţa noastră în fața realității misterioase a morții. Ne aduce în reflecție și misterul învierii lui Isus, căci cu el suntem siguri de triumful asupra morții și a păcatului.

Cine crede în Cristos descoperă cu uimire că moartea nu are ultimul cuvânt, acum viața noastră are un sens. Ceea ce contează acum este să îl urmăm pe Isus și să îi rămânem credincioși. Credința noastră în înviere este legată de credința noastră în Dumnezeu, care este iubire și viață.

De aceea, la 1 noiembrie am comemorat Solemnitatea Tuturor Sfinţilor, i-am comemorat pe cei care şi-au luat crucea de fiecare zi şi l-au urmat pe Cristos, ajungând deja la viaţa veşnică. Iar la 2 noiembrie Biserica ne îndeamnă să ne amintim de cei plecaţi la Tatăl: Pomenirea tuturor credincioșilor răposați. Suntem chemați să oferim pentru sufletele lor prin participarea la Sfânta Liturghie, prin rugăciuni, jertfe sau pomeni.

„Însuși fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, deși putea să găsească o altă cale a mânturiirii, a ales această cale a suferinței, a morții. Dar, la fel cum este sigur că Isus Cristos a murit, la fel de sigur e că a și înviat. Tocmai acest gând trebuie să fie mângăietor și pentru noi: că într-o bună zi cei dragi ai noștri vor învia și că și noi sperăm, având o viață bună, să înviem și să-i revedem în Cer” – pr. Francisc Fărcășel: