Anul acesta se împlinesc 50 de ani de când Papa Paul al VI-lea publica enciclica „Humanae vitae”, despre reglementarea nașterilor, în contextul ce a urmat Conciliului Vatican II. Se întâmpla la 29 iulie 1968. Enciclica „Humanae vitae” prezintă modul responsabil în care soţii creştini trebuie să abordeze vocaţia şi misiunea lor de a transmite viaţa umană, în cadrul familiei voite şi constituite de Dumnezeu încă de la apariţia primilor oameni.

Soţii creştini trebuie să cunoască şi să respecte atât legea naturală, inoculată în conştiinţa şi fiinţa umană a bărbatului şi a femeii, cât şi pe cea divină revelată dacă vor să ajungă la împlinirea lor autentică în conformitate cu sacramentul Căsătoriei pe care l-au celebrat.

Enciclica „Humanae vitae” vorbește despre caracteristicile iubirii conjugale, conceptul de paternitate responsabilă în raport cu procesele biologice, cu tendinţa instinctului şi pasiunii, cu condiţiile fizice, economice, sociale şi psihologice şi cu ordinea morală stabilită de Dumnezeu.

Dacă e să ne referim la conţinutul enciclicei, de exemplu, la nr. 14 stipulează cu intransigenţă că sunt excluse avortul şi mijloacele contraceptive, căci au drept scop sau mijloc suprimarea vieţii umane. La nr. 15 enciclica precizează că mijloacele terapeutice sunt premise numai dacă sunt cu adevărat necesare pentru tratarea unor boli, iar la nr. 16 se arată cu claritate că, dacă sunt motive serioase pentru a distanţa naşterile, este permisă recurgerea la perioadele infertile.

„Eu m-am îndrăgostit de această enciclică, deoarece îmi răspunde la multe întrebări despre om, despre adevăr, în viața mea de zi cu zi concretă, în familie. Desigur, fiecare dintre noi cu istoria sa și proprii timpi învățăm măreția căsătoriei creștine ca pe-o dăruire totală de sine, în semnul crucii și al bucuriei” – spune Eugenia Dămătăr (absolventa Institutului „Ioan Paul al II-lea pentru studii despre Căsătorie şi Familie”, Lateran):