Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului este prima sărbătoare a anului bisericesc bizantin. Nu se cunosc date cronologice exacte despre naşterea Mariei. Data de 8 septembrie a fost aleasă de Biserică întrucât, ne putem gândi, cifra 8 simbolizează ziua cea fără de sfârşit a veşniciei. A fost aleasă luna septembrie, întrucât acum se înnoieşte ciclul liturgic al cărui punct culminant este Învierea Domnului. Perfectarea operei mântuirii se întrevede în naşterea Mariei, praznicul vestind "bucurie la toată lumea, că din tine a răsărit Soarele dreptăţii", cum cântă troparul sărbătorii.

Biblia nu ne oferă informaţii despre naşterea şi copilăria Mariei. Doar textele apocrife scriu despre acest lucru. Protoevanghelia lui Iacob descrie povestea lui Ioachim şi a Anei, părinţii Maicii Domnului, care, înaintaţi fiind în vârstă şi lipsiţi de copii, cereau de la Dumnezeu un copil. Ioachim era din seminţia lui Iuda. Ana era fiica preotului Mathan. Conform apocrifei, arhanghelul Gavril este cel care îi va anunţa, atât pe Ioachim, cât şi pe Ana, de faptul că Dumnezeu le-a ascultat rugăciunea şi că rodul rugilor va fi zămislirea Mariei în pântecele Anei. Maria va fi prezentată mai apoi la Templu şi va fi dăruită lui Dumnezeu.

Maria se naşte din părinţi sterpi, semn al faptului că credinţa croieşte miracole chiar în cruzimea celor mai întunecate momente de deznădejde. Acolo unde se termină puterea omului, începe să lucreze puterea lui Dumnezeu, cum spune şi Apostolul Pavel.

Maria este neprihănit zămislită. Este creatura privilegiată a lui Dumnezeu, fiica Sa predilectă, ferită de păcatul originar pentru ca, în pântecele ei, să poată fi zămislit Cuvântul. Fiind "plină de har", ea însăşi devine Maica Harurilor. Fiind ferită de păcat, Maria stă de la început împotriva păcatului, având şi ducând o viaţă cu totul curată. Prin praznicul naşterii Mariei la începutul anului bisericesc, serbăm rechemarea şi replăsmuirea noastră prin har şi ne aducem aminte de curăţenia pe care trebuie să o trăim şi noi în viaţa noastră.Tezaurul liturgic bizantin o venerează pe Maria, în ziua naşterii ei, cu titluri deosebite. Este numită "hrănitoarea vieţii noastre", ea este "toiag din care a odrăslit floarea Hristos", naşterea ei este "o minune preamărită", Maria e "cămara Luminii şi cartea Cuvântului vieţii", este "uşa către Răsărit" şi, odată cu zămislirea ei, aşteaptă împlinirea misiunii sale, "intrarea Preotului celui mare". Cu alte cuvinte, lumina praznicului de pe 8 septembrie pre-străluceşte razele Soarelui Hristos, glorios înviat din morţi.

Fixată în a opta zi a lunii septembrie, sărbătoarea ne duce cu gândul la inaugurarea operei răscumpărării. Troparul sărbătorii cântă: "Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru şi, dezlegând blestemul, a dat binecuvântare şi, stricând moartea, ne-a dăruit nouă viaţa veşnică." Prin naşterea Mariei, "se înnoiesc şi se îndumnezeiesc toate", cântă un canon de la Utrenia sărbătorii.